.

.

.

el sabroso oficio / del dulce mirar GóngoraWie schwer es ist, die Schönheit zu begreifen! Günter Eich

miércoles, 29 de marzo de 2017

Adina Dabija - Me pintaría los labios de viento




me pintaría los labios de viento

se muere mi familia, se muere la gente que conozco
pero esto no impide que me compre pintalabios y faldas.
creo
que si muriese mi cuerpo
me convertiría en viento
para seguir poniéndome falda
e imitaría mi caminar, mis formas, mis acciones.
me pintaría los labios de viento
e invitaría a hombres a mi habitación.
por supuesto, me desnudarían y saldrían corriendo.
pasaría ante las ventanas de los hospitales
donde los enfermos piden a sus cuerpos que los perdonen,
que por favor regresen.
correría por cuartos húmedos
donde los amantes duermen abrazados
y entraría en la piel de las mujeres.
le temo a la muerte.
por eso, con todas las acciones de mi cuerpo
estoy creando un viento de mí.
un viento
que se pondrá en pie
y caminará.

Adina Dabija



m-aș da cu ruj pe buzele de vânt

îmi mor rude, cunoscuți.
asta nu mă împiedică să-mi cumpăr ruj și rochii.
mă gândesc că dacă mi-ar muri trupul
aș tocmi un vânt
să-mi îmbrace rochiile
și să-mi imite mersul, formele, faptele.
m-aș da cu ruj pe buzele de vânt
și aș chema bărbați în camera mea.
desigur, ei m-ar dezbrăca și ar fugi.
trec pe sub ferestrele spitalelor
unde oamenii își roagă trupurile să-i ierte și să se întoarcă.
aș pătrunde în odăi umede
unde dorm amanții îmbrățișati
și aș intra în pielea femeilor.
mi-e frică de moarte.
De aceea, construiesc cu toate faptele pe care mi le dă trupul
un vânt despre mine
care se va ridica și va umbla.

Femeia de vânt, Adina Dabija


(Poema leído en rumaneando, Blog para aprender rumano)



(Fotografía de Thomas Böttcher - Flickr)




No hay comentarios: